Abisuri

În căutarea adevărului interior

Sub parchet


Îți spun că este. Stau de o oră și ascult. Se aude ceva, din când în când. Să mor eu dacă mint. M-a trezit din somn dracia asta. Uneori mi se pare că sapă cineva acolo, alteori că scarmana. Dacă e vorba de gândaci, e o colonie întreagă. Dacă e vreun șarpe e unul lung și gras. Parol.

Îl las să termine, e tare speriat. Mi-a telefonat la opt, era urgent să trec pe la el. Am trecut și am ascultat. Se auzea, într-adevăr, ceva. Am bătut în calorifere, i-am rugat să respecte liniștea. Au încetat. Apoi am plecat.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.