Abisuri

Primul a căzut ochiul stâng. Un minut jumate pe ceas, dacă nu mai mult. S-a lipit de fundul tipei și acolo a rămas. N-am încercat să-l dezlipesc, știam că n-am nici o șansă. Apoi a izbucnit palma stânga. Trei minute jumate, dacă nu mai mult. O simplă mângâiere, a atingere abia simțită. Tipa a tresărit fără să vrea și i-a scăpat o palmă. Intre noi fie vorba, o merita, dar el n-a spus nimic. Timp de trei minute, dacă nu mai mult. Apoi au trăit până la adânci bătrânețe. Aproximativ fericiți, dacă nu mai puțin.