Abisuri

În căutarea adevărului interior


Ard dorințe. Ard până la capăt. Ard până devin scrum. Până îi fac scrum. Pe toți. Unul câte unul, toți devin încet amintire. Au fost. Asta mi-am dorit dintotdeauna. Să-i termin pe toți. Când îi privesc cum se termină, ard de bucurie. Ard de nerăbdare. Mă opresc la timp și aprind un chibrit, o țigară, o flacăra, un buștean, niște cărbuni, îi ard pe toți la foc mic, să se termine încet, închid ochii să nu le văd privirea, îmi astup urechile, să nu le aud lacrimile, gândacii naibii.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.