Pe vremea aceea aveam pivnița plină de borcane. O dată pe lună, le strângeam pe toate și le duceam la centrul de colectare.
Pe ei nu-mi plăcea să-i privesc. Le simțeam suferința și fără să mă uit la ei. Simțeam cum li se scurgea energia, simțeam cum mă priveau istoviti de viață, rupți de flori, de aer, de semenii lor. Simțeam toate acestea, de aceea nu puteam să-i privesc. Ridicam doar borcanul cu ochii închiși și îi lăsam să zboare. După Revoluție centrele de colectare au dispărut dar ei au continuat să zboare.
Abisuri 