Îi place să bea. Dar să nu suflu o vorbă. Când vine acasă, intră încălțat și urlă cât îl țin plămânii că-i e foame. Așez masa, pun ciorbă în farfurie, urlă că-i prea caldă. Îl frige. Îi arde buzele. Îmi arde el o mamă de bătaie. Ei, na, zic. Nu-i arde de glume, să fac bine să tac. Tac. Îl privesc și tac. Are ochii roșii și e ciufulit. Nu e pe gustul meu. Are nasul prea mare și e cocoșat. Dar aș putea trece peste. Ceea ce mă enervează cel mai tare, e ghiulul. Ghiulul și caracterul. Nu știe să sufle.
Abisuri 
Lasă un răspuns către Aldus Anulează răspunsul