Am ales cel mai înalt copac și mi-am construit o casă. A cincea creanga, de jos în sus, prima pe stânga. De pe balcon se vede marea. De pe geamul de la bucătărie se văd munții. Din garaj nu pot ieși decât dacă mă aplec. Mașina nu încape niciodată. Noaptea deschid acoperișul și număr stelele. Cu zecile, uneori chiar cu sutele. Alteori desființez toate ușile și toate pragurile. Doar apoi adorm. Când mă plictisesc, îmi iau zborul. Sunt zile în care doar fâlfâitul aripilor rămâne în urmă.
Abisuri 
Lasă un comentariu