Într-o zi, pentru că mă saturasem de atâta nu pot, ți-am spus că ești un mare bou. Te-ai supărat, dar ți-a trecut. Apoi, în altă zi, din același motiv, am spus sictir. N-ai mai spus nimic. M-au enervat tăcerile tale. Ți-am spus te rog frumos să mai ierți. Uneori devin vulcanică. Alteori fierb. Alteori găsesc niște cuvinte mizerabile. Te rog frumos să mă ierți. Sunt cum sunt. Toți avem bube. Mi-ai spus, mai stai, așteaptă puțin să treacă timpul. Cred că ai dreptate, timpul le rezolvă pe toate.
Abisuri 
Lasă un comentariu