Nu m-am răzbunat niciodată ca la carte. N-am zdrobit niciodată sub tălpi, n-am pârât, n-am arătat niciodată cu degetul. Nu am scuipat pe nimeni în față, n-am făcut cu ou și cu oțet. Întotdeauna am strâns totul între pleoape și am înghițit. La un moment dat, când se stransesera prea multe, am dat dat drumul la duș și am urlat. Nu m-a auzit nimeni. Nu m-a consolat nimeni. Am plâns. Mi-am suflat mucii. Multă vreme m-am întrebat unde am greșit. Până la urmă am înțeles. De când mă știu, am fost o doamnă.
Abisuri 
Răspunde-i lui Ana G. Anulează răspunsul