Abisuri

Excursia în Iordania din iunie am început să o organizăm încă din februarie. Am făcut traseul, am rezervat biletele la avion – Tarom – am rezervat hotelurile, ne-am cumpărat Jordan Pass-urile, am închiriat o mașină. Toate bune și frumoase până cu o lună înainte de plecare, când am primit un email de la Tarom în care eram informați că zborul de întoarcere din 21 iunie… a fost decalat pentru 23 iunie. Nici tu explicație, nici tu nimic, doar niște anemice scuze. Panică la bord. Ce să facem, ce să facem? Să renunțăm ? Să ne prelungim vacanța cu două zile? În definitiv, ce mama naibii, așteptam vacanța asta de un an. Până la urmă am decis să ne prelungim vacanța cu două zile. Două nopți în plus, la Dana, anularea închirierii mașinii pentru prima perioadă, o nouă închiriere pentru noua perioadă. Yupi, am răsuflat ușurați, vom pleca în vacanță, nu ne lăsăm noi opriți de fițele unei companii aeriene.

Timp de două săptămâni totul a decurs conform planului. Vom pleca pe 9, ne vom întoarce pe 23, cu Tarom-ul.

Până într-o luni, cu zece zile înainte de plecare, când am primit un email de la Tarom prin care eram informați că zborul de plecare din 9 a fost decalat pe 7. Nici tu explicație, doar niște anemice scuze. Panică la bord. Ce să facem, ce să facem? Să renunțăm ? Să pierdem banii de pass și o parte din banii de hotel? În definitiv, ce mama naibii, așteptam vacanța asta de un an. Până la urmă am decis să renunțăm la Tarom și să zburam cu Ryanair. Plecare cu o zi mai devreme, sosire cu o zi mai devreme, orar de întoarcere diferit. Pentru că nu mai puteam sta două nopți la Dana, ne-am scurtat șederea la Dana și am rezervat o noapte în plus la Amman. Apoi am anulat închirierea mașinii pentru prima perioadă și am închiriat pentru noua perioadă. Yupi, am răsuflat ușurați, vom pleca în vacanță

8 iunie : start

Ca să ajungem din Brașov în Amman, ne-au trebuit două ore și jumătate în mașină și două ore patruzeci în avion. Partea proastă a fost că a trebuit să ne trezim la două și jumătate dimineața. Partea bună à fost că am putut lăsa mașina într-o parcare din apropierea aeroportului Henri Coandă. 180 de lei pentru 15 zile.

Zborul cu Ryan Air a decurs bine. Câteva mici turbulente, nimic grav. În Amman n-am putut ateriza imediat așa că ne-am rotit puțin deasupra aeroportului. O experiență foarte faina, la distanță mică de sol, cu viteză redusă. Nisip, stânci, pietre, cer, nisip, câteva tufe, panouri solare, pietre, stânci. După ce am aterizat am luat mașina. Partea proastă a fost că noi cerusem un Duster cu cutie manuală și am recuperat în Chevrolet cu cutie automată. Partea buna e că am învățat de ceva vreme să ne adaptam la situațiile neprevăzute.

În drum spre Amman, și mai ales în Amman, am descoperit o circulație complet haotică. Foarte rar se întâmpla ca cineva să semnalizeze când schimba banda și, de foarte multe ori, nu se respectau deloc benzile. Dintr-un motiv pe care încă nu l-am descoperit, multor localnici le plăcea să conducă cu banda între roți.

Hotelul la care am fost cazați se numește Layaaly Hostel și este situat în fața teatrului roman. Un raport calitate preț foarte bun, curat și bine întreținut. În plus de toate acestea, personalul a fost foarte amabil.

Ceea ce am aflat când am ajuns la hotel este faptul că în majoritatea hotelurilor / punctelor de cazare din Iordania, cazarea începe la ora 14/15 și durează până la 23. Noi am ajuns la hotel la ora 12 dar, din fericire, a fost posibil să ne cazam într-una din cele două camere.

După ce ne-am cazat, am purces spre Hashem, unul dintre cele mai cunoscute restaurante din Amman. Să nu vă imaginați un restaurant de lux cu chelneri îmbrăcați în uniforme albe, apretate. Nu. Hashem este celebru pentru că acolo poți degusta specialități locale pregătite foarte bine, la prețuri foarte mici. Modelul de business este acela al unui meniu cu număr mic de posibilități (jumătate din posibilitățile oferite de meniu sunt mâncăruri pe bază de humus (năut)), al unei poziții foarte bine situate, în plin centru, și al unui strict necesar în ceea ce privește dotarea interioara. În prima zi, pentru două platouri cu falafel, 4 humus-uri și 4 ape la sticlă am plătit 7 Jod (9 euros).

După masă, am pornit să vizităm Amman-ul. Am descoperit un oraș amestecat care tocmai ce se topea sub un soare dogoritor. Partea dinspre teatrul Roman / moschee / souk este darapanata și murdara. Multe dintre clădiri sunt nelocuite, lăsate în paragină. Strada principală – care traversează Amman-ul – are în această zonă din oraș 6 benzi, trei pe un sens, trei pe celalalt sens și, pe o distanță de 1 km, nu există un semafor. Pentru că parcarea era în fața hotelului, dar pe partea cealaltă a strazii principale, deci 6 benzi peste, a trebuit, atunci și în cele 5 zile care au urmat, să ne luăm inima în dinți și să jonglam cu traficul. Partea proastă a fost că traficul în Amman este infernal în orice moment al zilei. Partea bună a fost instinctul nostru de supraviețuire.

După amiază am vizitat Teatrul Roman și cele două mici muzee din incintă. Este unul dintre teatrele construite pe vremea romanilor cele mai bine conservate. Dispune de 5000 de locuri și este încă folosit pentru anumite evenimente.

După teatrul Roman a urmat „souk”-ul de lângă moschee. O piață cu de toate care mi-a adus aminte de piețele României anilor ’90. Multe caise de origine locală – foarte, foarte gustoase -, mirodenii, papaya, branza, struguri, pepeni, vinete, dovlecei, semințe prăjite, corcodușe verzi și lista ar putea continua încă trei pagini. Partea proastă a fost mizeria și amestecul de mirosuri de canalizare cu alte mirosuri de origine necunoscută. Partea buna a fost că n-a durat mult.

Pe seară am urcat pe Rainbow street, celebra stradă cunoscută pentru restaurantele și magazinele pentru turiști. Ca să ajungem de la piața de lângă moscheea din centrul vechi al Amman-ului pe Rainbow street, a trebuit să urcăm. Și am urcat scări, străzi în pantă, cu mercerii de o parte și de alta, cu gunoaie la tot pasul, străzi acoperite pe porțiuni cu o mâzgă maro, probabil zaț de cafea amestecat cu cine știe ce. Am urcat și am tot urcat până am ajuns la o poartă mare în spatele căreia am descoperit un alt Amman. Un Amman mai curat, cu case albe, maiestuase, înconjurate de grădini cu palmieri și flori multicolore, o stradă cu restaurante scumpe, galerii de artă și terase.

O oră mai încolo am coborât spre centrul vechi al orașului, până la hotelul nostru, din fața teatrului Roman.

Va urma