Nu cred că am ajuns niciodată să te cunosc într-atât de bine încât să-mi dau seama că frica ta de înălțime, fobiile tale, scârba declarată față de viermi, toate aceste situații critice din care a trebuit să te scot, trecând peste propriile mele frici, toate acestea n-au fost decât felul tău de a mă iubi, până dincolo de nori. De acolo de sus, de pe ultima treaptă, te privesc cum devii mică, din ce în ce mai mică. Când nu mai ești decât un punct, îmi iau inima în dinți și mă rostogolesc.
Abisuri 
Lasă un comentariu