Abisuri

În căutarea adevărului interior


Îmi plac tare mult povestirile din această carte. Pentru că leagă în ele frânturi care s-au petrecut în alte vremuri cu lucruri care tocmai ce se întâmplă – desigur, prezentul e un trecut care încă nu s-a terminat.

Îmi place atmosfera creată, spuneam deunăzi că eu sunt un cititor de atmosferă, îmi place să mă pierd în imaginile și „totul” creat de cuvinte, îmi place foarte mult cum curge textul și, mai presus de toate, îmi plac ideile, atât de la îndemână e să-ți aduci aminte de o senzație trăită în trecut, de un păianjen, de niște saboți mov, atât de simplu pare să construiești punți peste ani, tu, cea de ieri, de foarte de demult, spre tine, cea de acum trei zile, sau trei ore sau câteva minute mai devreme. Atât de simplu pare când, de fapt, e atât de complicat.

Îmi plac foarte mult cărțile care mă inspiră, care îmi dau idei și care mă scot din cercul neputinței. Povestirile din această carte mi-au crescut aripi, cu gândul la ele, am început, din nou, să visez.

5*

Un răspuns la „Kyparissia. Poveștile care dau aripi.”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.