Chiar n-avem pe nimeni, zice, ai putea. Păi n-am mai fost niciodată. Nu e greu, zice. Îți dau eu vată. Lipici ai, zice. Am, dar dacă o să mă recunoască. E prea mic, zice. Bine, o să încerc. Pe la șapte trece și-mi lasă un pachet de vată. Ia-l pe tot, zice. Nu refuz. La opt îmi lipesc vata pe față, îmi pun paltonul, un fel de vișiniu decolorat, trec strada, sun, deschide. Puștiul mă vede, cască ochii mari, dar nu plânge. Mie nu mi-e frică de Moș Crăciun. Mie nu mi-e frică de Moș Crăciun, zice. Huo, Huo, zic.
Abisuri 
Lasă un comentariu