Abisuri

Nu visase niciodată să ajungă în Veneția. Nu. Visul ei fusese să poată merge la chefuri, să nu trebuiască să plece prima, să se îndrăgostească, să fie un sentiment reciproc, să nu fie nevoită să se apuce de fumat ca să devină celebră, să învețe să nu-și mai ardă obrajii când avea ceva cu adevărat important de spus, să nu mai viseze cai verzi pe pereți mov, dar nimic din toate acestea nu s-au adeverit a fi ușor de obținut, nici măcar să-și facă alt vis nu a fost ușor, de unde să iei bani de avion mamă, să nu te lași fraierita de primul franțuz, nu toți au bani, mamă, se dau și ei mari, mamă, italienii îs ca noi, mai bine mergi în Italia, și ea n-a zis nimic, în definitiv viața e făcută din mici momente neprevazute, apoi, la un eveniment organizat de firma la care lucra, l-a întâlnit pe Luigi, Chief Executive Office, când a dat mâna cu el s-a înroșit toată, a fost dragoste la prima vedere, în luna de miere au fost la Paris, n-a trebuit să se apuce de fumat ca să devină celebră, după ce a născut-o pe Luiza, Luigi a cumpărat o firmă rivală, s-au mutat într-un conac cu douăzeci de camere în sudul Angliei, apoi l-a născut pe Sebastian și a început să se îngrașe, Luigi a înșelat-o cu Natalia, cu Mona și cu multe altele a căror nume îi scapă acum, dar nu asta e important, l-am iertat, important e că a ajuns la Veneția, cu trei luni înainte de parastasul de 40 zile.