
Mi-e frică de întuneric, de șerpi, de păianjeni, de balaurii cu trei capete, de scrisul de mână, de orele de sport din generala, de poeziile obligatorii, de iernile lungi, de zgomotul ciudat al inimii când m-am îndrăgostit, de noi peste zece ani, de vânturile de peste o sută de kilometri pe oră, de avioane, de noi peste treizeci de ani, de momentul în care îmi vei spune că ai întâlnit pe altcineva, de depărtare, de nimic, de deciziile pe care a trebuit să le iau, de noi peste câțiva ani, de mine când n-o să-mi mai frică de nimic.








Lasă un comentariu