viatacafictiuneproezie

Azi m-am izbit de un perete construit din cărămidă roșie
Cărămidă roșie de pe vremuri
Rezistenta la dureri și impermeabila la lacrimi
Cărămida roșie mi-a lăsat un semn pe frunte
O linie groasă
Și puțin strâmbă
Din care, timp de o jumătate de oră
Au picurat stropi de apă
Diluati în stropi de sânge
Am refuzat să mă șterg, am ajuns acasă
Colorată într-un roz pal
Amestecat cu cărămidă roșie,
Cărămidă roșie de pe vremuri.

Azi nu se mai face așa ceva