
Simt că mă învârt într-un cerc cu diametrul din ce în ce mai mic. Cu fiecare zi ce trece, aud vocile din ce în ce mai aproape. De fiecare dată îmi promit că voi avea curajul să. Că voi evada din negura asta infinită și voi scăpa de mirosul asta dulce și umed. Și-n fiecare dimineață mă trezesc tot acolo, și-mi promit din nou, și din nou, vara se apropie de sfârșit și vocile sunt din ce în ce mai aproape. Simt cum putrezesc cu fiecare secundă care trece, îmi promit pentru ultima dată și, cu un ultim efort, mă rostogolesc.
Mâine o să mă găsească împrăștiat lângă masa din curte. Sâmburi negri amestecați cu praf, asta da răzbunare.








Lasă un comentariu