Abisuri

Nu mai știu dacă era contabil, nu mai știu dacă avea o servieta neagră, de piele, servieta serioasă cum îi spuneam eu, nu mai știu dacă locuia într-un fel de pod, în care ajungeai doar dacă te încumetai să urci niște trepte înalte, roșii, pe care familia Niculescu, de la parter, le dădeau cu vopsea în fiecare vară, să nu se strice lemnul, nu mai știu dacă era căsătorit cu tanti Mia, nu mai știu de ce n-au avut niciodată copii, nu mai știu de ce în wc-ul din pod era atât de frig iarna, nu mai știu de ce toată lumea a fost de părere că din cauza asta a murit, nu mai știu de ce a refuzat să se interneze pe motiv că doctorii sunt niște calai, nu mai știu cum a reușit tanti Mia să-l convingă să-și ia măcar o săptămână de concediu, să nu mai iasă în frig, nu mai știu de ce a renunțat să mai lupte, nu mai știu cine a scris pomelnicul, nu mai știu cum l-au coborât din pod și l-au așezat pe masa în cantina de lângă apartamentul Niculestilor, nu mai știu la ce cimitir e înmormântat. Nu mai știu nici măcar cum îl chema.