Aveam afișe cu Nena lipite pe pereți și multe vise. Visam să văd Parisul și să nu mai mânanc pâine cu unt în fiecare dimineață. Până să se împlinească visele, am ascultat, nopți, zile, luni în șir, casete BASF. Bonni m. Nu știam exact cum se numesc, dar îmi plăceau. Într-o seară le-am scris. Sunt fan. Vă iubesc. După doi ani de zile, mi-au trimis o vedere cu ei zâmbind. Au și semnat. Am primit-o imediat după Revoluție. Am fost atât de fericită încât am dat jos afișele cu Nena de pe pereți.
Abisuri 
Lasă un comentariu