Abisuri

⁃ Las-o tu, Marci, că nu-i zor s-o termini azi. Mai bine hai să-ți fac o cafea înainte să pleci. Să-mi mai spui de tine. Că se-ntuneca repede și nu-mi place să te știu singură pe alee.

Aleea. De fapt și de drept un drum îngust, până nu demult neasfaltat, care leagă orașul de cartierul de peste deal.

Blocuri, blocuri și iar blocuri, dar cu vedere faina, spre munte.

⁃ Pai doamna Geta, eu n-aș zice nu la o cafea. Dacă nu e grabă mare, pot să termin mâine. Că mâine am de făcut doar un apartament, în Racadau. Dar e doar întreținere ușoară, n-o să-mi ia mult. Ajung la nouă și până-n prânz e gata. Apoi iau autobuzul și la unu-s aici, sa termin treaba.

„Aici” e undeva pe lângă „Patria”, cinematograful transformat în filarmonica. Marci, de la Marcela, n-a fost ‘niciodată la filarmonica, că nu-i prea place muzica simfonică. Dar a fost la filme, când era mică și Patria era încă cinematograf și a mai fost și la câteva piese de teatru de când Patria a fost transformata în filarmonica și, din în când, în sală de teatru, pentru piesele fără decoruri complicate.

⁃ Bine, tu, Marci, așa facem. Vii mâine și termini ce mai e. Acim mă duc să fac o cafea de-aia faina, să-mi mai povestești de tine.

„Cafeaua aia faina” Geta a descoperit-o din întâmplare, într-o pauză de prânz, înainte de pandemie. Geta e IT-sta de când se știe. Înainte de pandemie lucra de la birou, într-o clădire renovata, fost corp al fabricii de stofe. În pauza de prânz, Geta ieșea să ia aer și să-și cumpere ceva de mâncare de la minimarketul cu de toate, care, între timp a dispărut. Acolo, printre rafturi pline cu tot felul de produse amestecate, a găsit Geta un Davidoff redus de la 30 lei. De atunci doar Davidoff bea, chit că-i scump. Dar o viață are omul, asta dacă chestia cu reincarnarea e doar vraja.

⁃ Eu, doamna Geta, de când cu cartea aia căzută de pe raft fix în ziua priveghilui lui Costi, eu cred în reincarnare. Oare v-am spus cum a fost?

⁃ Parcă mi-ai spus.

Dar nu-mi mai aduc aminte bine. Cartea era ceva despre viața morților?

⁃ Da, doamna Geta, fix așa. Acum spuneți și dumneavoastră, cum s-o iei când cartea asta pică din raft pe patul lui Costi, fix în seara priveghilui? Cum să nu crezi că ceva-ceva tot exista „dincolo”

Nici cinci nu e și e deja întuneric. Geta aprinde veioza și dă drumul la televizor

⁃ Hai tu Marci, mai bine să schimbăm subiectul, că m-a luat deja cu fiori. Mai spune-mi despre tine, cum ești? Sau mai bine hai că povestim mâine, că nu-mi place să te știu singură pe alee.

(Va urma)