Aveam cincisprezece ani, stăteam la un hotel cu patru étage, parcă Doina, și eram îndrăgostită de un austriac, un tip înalt, cu fața mare și părul tuns periuța care mi se părea cel mai frumos tip întâlnit până atunci. Avea cam optsprezece ani și suferea de ceva, era venit cu maică-sa pe litoral, să respire aerul sărat. Seara ne plimbam împreună, ne țineam de mână și nu ne spuneam mare lucru. Eu nu vorbeam germana, el nu vorbea româna. Priveam doar marea, împreună, el pe limba lui, eu pe limba mea.
Dimineața ne întâlneam la restaurantul hotelului, și eu, când îl vedeam deveneam roșie ca un miez de pepene verde, iar el, când mă vedea, îmi zâmbea și apoi începea să se bâlbâie. Poate că asta era boala de care suferea.
Abisuri 
Răspunde-i lui Olaru Anulează răspunsul