O roșcată cu ochii mari, verzi, asta era. Pe unde trecea, toți întorceau capul după ea. Că ce mișcare din șolduri, că ce culoare deosebită, că ce verde excepțional, că așa și pe dincolo. Pe ea o durea fix acolo de ce spunea lumea. Ea era liberă. Punct. Se trezea când avea chef, se plimba când avea chef, se culca cu cine avea chef. Până într-o zi când s-a ciocnit de un Ford verde și acolo a rămas. Când s-a trezit ferestrele aveau gratii și ei i se spunea Torti. N-a avut noroc de data asta.
Abisuri 
Lasă un comentariu