
Sebi, opt ani. Azi s-a trezit cu visul încă lipit de pleoape. În vis, blocurile scoteau aburi pe la îmbinări, lifturile ramăneau mereu blocate între etaje, din gunoaie rodeau șobolanii, cerul avea culoarea plumbului, fulgii cădeau cu nemiluita, șinele de tramvai trosneau sub nămeții groși, semafoarele clipeau obosite, o Dacie galbenă a făcut, brusc, la stânga, de sub roțile mașinii, sufletul copilului a urcat la cer.
Azi s-a trezit înainte să-i sune ceasul. Încă nu știe în ce direcție s-o ia.








Răspunde-i lui Bloger Abisuri Anulează răspunsul