Mi-am cumpărat niște șosete de lână, cu model. În liniu și în culori. Mi se lipesc de tălpi precum tu îți lipeai privirea de spatele meu. De sânii și de buzele mele. De sufletul meu. Mai știi, eram într-un vârtej greu de închipuit, treceam nopțile cu viteza luminii și zilele se scurgeau fade, dar ce mai conta, eu eram totul, inclusiv dimineție fără cafea, liftul în pană, ambuteiajelz de pe Dn1, până și zâmbetul forțat al soției nu mai era. Mi-am cumpărat niște șosete de lână. Iar am deviat.
Abisuri 
Răspunde-i lui Gandurideneuitat Anulează răspunsul