Abisuri

Am ajuns la Paris într-o dimineață mohorâtă de primăvară. Gare de Lyon ne-a întâmpinat cu forfota ei obișnuită, cu oamenii ei grăbiți și cafenelele ei așezate în fața peroanelor.

N-aveam decât trei valize, eu două și Leo una, care abia de cântăreau zece kile împreună. Întâlnirea cu agentul imobiliar era fixată la ora zece, în față primăriei. Aveam timp să bem o cafea și apoi să luăm metroul. Era abia șapte dimineața.

Decizia de a părăsi Clermont Ferrand-ul n-a fost una ușoară, dar, după discuții interminabile pline de “pro” și de “contra”, Leo mă convinsese că ne va fi mai bine la Paris.

       –    Acolo e plin de străini, o să-ți placă, îmi spusese iar eu mă strâmbasem la el mai mult sau mai puțin în glumă, pentru că detestam să fiu luată drept străină.

       –  O să îmi lipsească teribil copacul nostru roz, îi răspunsesem și el dăduse din cap că da, și lui la fel.

Copacul nostru roz se afla într-o curte din Chamalières, acel “cartier de bogătani”, cum îl numeam noi, de fapt o mică localitate de lângă Clermont Ferrand, un loc liniștit nu departe de vulcan, plin de case cochete și de grădini aranjate cu gust. În acel mic cătun se născuse Valéry Giscard d’Estaing și tot acolo, în fața unui gard de sârmă verde, ne întâlnisem și noi, prima dată.

Eu priveam încântată copacul cu flori roz iar Leo mă privea pe mine privind copacul cu flori roz. Primul nostru subiect de conversație fusese, deci, copacul cu flori roz, căruia eu îi spuneam cais iar Leo insista să-i spună măr sălbatic sau undeva pe acolo. Ne-am contrazis un pic, eu mai mult prin semne, Leo abțînându-se cu greu să îmi corecteze greșelile gramaticale sau cuvintele pocite, până am ajuns la compromisul de a-l numi doar copacul nostru roz, și atât.

Apoi am coborât în centru și am intrat în cafeneaua din fața statuii. Eu am cerut un Perrier iar el o cafea și de-atunci nu ne-am mai despărțit.

În martie, când am decis să ne mutăm la Paris, am mai trecut o ultimă dată prin cartierul de bogătani. Copacul nostru roz era doar un trunchi maro cu multe ramuri. Avea tot anul să înflorească.