În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap
Mă bag în sacul de dormit, trag fermoarul până simt că partea metalică îmi atinge gâtul. Apoi, sting lumina. Ca să adorm, am învățat să nu mă gândesc la nimic. Nici măcar la tine. Adorm. La început nu-mi ieșea. Azi a fost o zi obositoare. Am decolat la timp, lumea a aplaudat, sistemul nu a dat nici o eroare. Programul este foarte strict. Mi-e dor de o ciorbă de fasole cu ciolan afumat. Primii mei pași pe Lună. Pământul a devenit din ce în ce mai mic. Tu? Din ce în ce mai departe.
[…] “Treceai doar să mă saluți, așa-mi spuneai, dar niciodată nu erai doar pe fugă, eu știam și te pofteam în casă, tu te descălțai la ușă și apoi treceai dintr-o cameră în alta până în grădină unde te așezai pe bancă, să te odihnești, și să mai privești o dată grădina,că tare mult îți mai plăcea cum mă ocupasem de ea, așa îmi spuneai și, înainte să pleci, îmi cereai un pahar de apă și îmi spuneai c-o să mai treci dar de ultima oară doar eu te-am petrecut, căci, de atunci, tu n-ai mai putut să treci.” […]
Bună,
Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc
Abisuri 
Lasă un comentariu