Are mâinile cât câteva veacuri adunate la un loc și capacitatea de a separa relele de bune și bunele de caii verzi de pe pereți. Când grăiește, simți cum se oprește timpul între vorbele sale. Nu caută niciodată înflorituri și nici formule savante căci nu el vorbește ci faptele adunate în anii în care a îmbătrânit mai mult decât se cade, împins de la spate de răutăți gratuite și escrocherii de tot felul. Așa mi-l imaginez de fiecare dată când îi aprind o lumânare.
Abisuri 
Lasă un comentariu