Abisuri

Mă jur pe ce am eu mai scump că nu mi-aș fi luat haina de blană, dacă știam. Adică dumneavoastră chiar credeți că m-aș supune singură unui asemenea calvar? Dar nu mă cunoașteți deloc, domnule dragă, cum vă spuneam, de dinăuntru părea o temperatură demnă de ziua în care suntem, și nici nu mi-am pus întrebarea, dacă e să fiu sinceră cu dumneavoastră domnule, că ar putea fi atât de nimicitoare o nepotrivire. Sunt udă leoarca pe dedesubt, domnule dragă, dar n-am ce face, îndur, cum ar fi de mi-aș scoate blana de pe deasupra și ar rămâne în plin văzul lumii petele de transpirație de la subțiori? E clar că nu mă cunoașteți, domnule, transpirata la subțiori n-o să mă atât niciodată în văzul lumii, așa să știți. Dar se vede că nu mă cunoașteți domnule, că, dacă m-ați fi cunoscut, ați fi înțeles că de vină e doar dragostea mea pentru astea două petrupedele. Că ele nu și nu, au vrut la bulevard și niciunde altundeva. Și le-am dus, ce era să fac, domnule? Că le-ar fi prins nebuniile dacă nu le duceam. Le-am dus și acum sunt atât de obosită că nu mă mai țin picioarele, domnule, până acasă. Așa că fă bine și mână repede, să nu se întunece până-n centru.
Birjarul o privi multă vreme fără să spună nimic, doar așa, ascultând-o. Abia când ea dădu să urce în trăsură el îi zisese că nu se acceptă animalele.