Abisuri

(Urmarea de aici)

Pe doi ianuarie ne-a sunat. Era nervos, cum ne permitem să modificăm contractul fără știrea lui. Tot zenul sărbătorilor de iarnă s-a dus pe apa Sâmbetei. L-am lăsat să-și toarne oful, să se lepede, să putem purta o conversație normală. Când a terminat de urlat i-am explicat cum stăteau lucrurile, de fapt. Agentul imobiliar ne propusese să modificam doar prima pagină, cea în care era indicat statutul juridic al chiriașului. Mie mi se păruse foarte ciudat, era ca și cum oricine putea modifica orice în contract. Atâta timp cât nu modifica semnătura de pe ultima pagină. Îi spusesem agentului imobiliar că nu-s de acord cu demersul lui și aș dori refacerea contractului. Așa se petrecusera lucrurile, asta i-am explicat domnului chiriaș. S-a mai calmat și a propus să semneze contractul când ajunge la Brașov, peste trei zile. Apoi mi-a spus că n-a fost deloc mulțumit cum s-au petrecut lucrurile cu semnarea primului contract – pe capota unei mașini – și cu încasarea banilor – fără chitanța. I-am explicat că sumele primite apar clar specificate în contract și contractul va fi depus la Anaf. Deci nu era nimic în neregulă. Cât despre semnarea pe capota unei mașini, l-am contactat un pic mai târziu pe agentul imobiliar să aflu și versiunea lui – nu că ar mai fi contat, nu? – omul își luase banii. Agentul imobiliar mi-a spus că domnul chiriaș era foarte grăbit, că venise fără banii de cauțiune și prima chirie la el și spusese că n-are timp să facă inventarul. Agentul refuzase să îi dea cheile fără plata celor două luni de chirie, drept pentru care domnul chiriaș a trebuit să se descurce să facă rost de bani Cash. Probabil că asta îl înfuriase și îi stricase planurile, mă gândesc eu acum, când știu ce a urmat. Revenind. După ce a epuizat subiectul semnării pe capota unei mașini, domnul chiriaș a ținut să-mi precizeze că el este avocat, să iau bine în cont chestia asta, că pare că habar nu am cum stau lucrurile cu închirierile în România. Pe moment mi s-a părut că sună ca o amenințare, acum, că știu cum s-au petrecut lucrurile apoi, sunt convinsa că asta a și fost. După intimidare au urmat câteva minute bune în care ne-a lăudat bunul gust și felul în care am amenajat apartamentul. Înainte să închidă mi-a spus că nu funcționează wc-ul și nu merge mașina de spălat. Apoi a închis. Sindromul impostorului din mine s-a trezit din nou la viață. Primul gând a fost „cum naiba rezolvăm asta, de la distanță?” În următoarele zile s-au rezolvat ambele probleme : o dată băgata in priză, mașina de spălat a funcționat fără probleme iar de wc ne-a spus că se ocupă el cu instalatorul rezidenței. Să scădem cheltuielile din chirie. 500 de lei. Fără chitanța.

Pe 2 ianuarie însă nu știam încă ce va urma. Habar nu aveam că, după wc, se va strica centrala – în cea mai friguroasa sâmbătă din an – și apoi cabina de dus. De care ne va propune să se ocupe tot el, tot fără chitanța, tot așa, scăzute din chirie. Pe 2 ianuarie încă nu știam in ce bagasem. Eram încă extremi de naivi pe 2 ianuarie. Stăteam, acolo sus, și priveam munții sperând că vom avea un an mai bun decât cel care abia se încheiase. Pe doi ianuarie, la unu și un pic, cerul era aproape senin și în zare se vedea Poiana Mărului, cât putea cuprinde privirea.

Urmarea : aici