Am ieșit pe terasă, cea cu vedere spre Cetate, am adus cu noi două cupe și o sticlă de Zarea. Apoi am numărat. 5,4,3,2,1, yupi, artificii, să fie cu muzică, cu îmbrățișări, cu lacrimi de bucurie, să se ducă naibii anul ăla nenorocit, să sperăm că ne va fi mai bine, șampanie, șampanie, șampanie, șampanie? Dopul n-a ieșit. Noi să fim sănătoși, ne-am spus, am oprit muzica, am închis geamul, speranțele, planurile, timpul, am mâncat grătarul și apoi ne-am culcat. Bănuț norocos e tactu’, i-am spus, înainte să adorm.
Lasă un răspuns