Ușa de la balcon se deschide cu un zgomot metalic, greu de imaginat că, de la fereastra apartamentului treizeci al blocului din față, cineva îmi pândește toate mișcările, toată fâțâiala de pe o parte pe alta, în fiecare noapte, aceeași privire lipită de mine, de gesturile mele, de viața mea, am sunat la poliție, am format unu unu doi, nu se poate interveni atâta vreme cât nu există dovadă, așadar nu-mi rămâne decât să trag draperiile și să adorm, zis și făcut, toate astea s-au întâmplat ieri, înainte să sar.
Abisuri 
Lasă un comentariu