Vorbeam des, filozofie, istoria artei, literatură interbelică. Ne întâlneam rar, nu-i plăcea să iasă în lume, o scoteam aproape forțat până la Capșa și înapoi. Alegea întotdeauna ceva rapid, o salată, o apă minerală, după care își pironea ochii în fața de masă și nu mai zicea nimic. Doar când ajungeam acasă, ea la ea, eu la mine, reveneam la discuțiile nostre. Ea, prima mea iubire. Avea părul prins într-o coadă de cal și niște ochelari mari cât o casă îi acopereau fața. N-am aflat niciodată de ce.
Abisuri 
Lasă un comentariu