Am plecat din Paris spre miezul nopții. Am ajuns la Johannesburg frântă. Nu reușisem să dorm în avion. Spre patru, am urcat într-un avion cu elice. Patruzeci de minute mai târziu, am aterizat la Gaborone. Era aproape noapte. Eram aproape zombi. Nu știu cum am ajuns la hotel. Încă simțeam, în stomac, turbulentele de deasupra Saharei. Nu știu cum am reușit să adorm. Nu știu ce m-a trezit. Nu știu de ce ești în același pat cu mine. Nu știu cine ești. Nu știu ce ar trebui să fac. Urlu degeaba. Nimeni nu mă înțelege.
Abisuri 
Lasă un comentariu