M-au scos cu forcepsul. Mic, slab, urechi mari și ochi mici. Dar chiar și așa, mama m-a iubit. Mă lua în brațe, mă legăna, îmi dădea să sug, eu sugeam dar nu creșteam. Zile la rând am tot supt. Săptămâni și luni în șir situația s-a menținut constantă. Mama a trebuit chiar să devină o femeie adevărată dar nici asta n-a ajutat. Rămâneam mic și nesemnificativ. După câțiva ani de zile, au renunțat să mai spere. Au încercat să înțeleagă de ce și, până la urmă au înțeles : băuse prea multă Coca-Cola la viața ei iar eu fusesem un pico-cip scăpat de sub control.
Abisuri 
Lasă un comentariu