Abisuri

Barul era gol. O văgăună de cartier, acolo se nimerise să intru. După primul whisky lumea mea devenise un pic mai roz. Un roz bej, spre maro. Mi-am dat paltonul jos și am mai cerut un whisky. Mama ei de viață, de ce n-aveam și eu noroc, cum au alții? De ce nu puteam să trag și eu nenorocitul ăla de loz câștigător? Să câștig și eu la loto cum câștigau aia de la televizor de-si căutau apoi o casă. Să aibă trei băi și patru dormitoare. Plus o bucătărie deschisă și o insula la mijloc. Ce idee aiurea era treaba asta cu bucătăria deschisă. Să-ți intre tot mirosul de prăjeli prin dulapuri și să-ti fie apoi rușine în autobuz ca puți a ceapă gătită cu ardei. De parcă ăia de câștigă milioane la loto se mai plimbau cu autobuzul. Normal că-și cumpărau o mașină de mașină și-și făceau și dressing, să nu le pută hainele a mâncare mexicană, cubaneză sau ce-i mai trecea prin cap bucătăresei, angajată de când cu norocul ce le căzuse în cap, să gătească. 

Nici nu știu unde s-a evaporat al doilea whisky. Eu, dacă ar fi fost vreodată să câștig la loto, eu nu mi-aș angaja bucătăreasă. La asta mă gândeam înainte să cer al treilea whisky. La asta și la faptul că, dacă ar fi fost vreodată să trag lozul câștigător, eu nu mi-aș fi băgat niciodată banii într-o casă cu trei băi, patru dormitoare și bucătărie deschisă. Mie-mi plăcea în apartamentul meu de două camere din Florilor. Era cât îmi trebuia mie de mare și se făcea curățenie ușor. Nu, dacă ar fi fost vreodată să câștig la loto, eu aș fi plecat să văd lumea. Categoric asta aș fi făcut.