Am citit multe recenzii negative despre Stela. Și fix asta m-a făcut să cumpăr cartea. Deci, dragilor, e super misto scrisă. Ca stilistică, este impecabilă. Dar nu se prea întâmplă nimic, asta e adevărat. In afara ultimului capitol. Nu ucide nimeni pe nimeni, nu e fantasma unui bărbat care i-o îndeasă în gură unei necunoscute, e doar viața de zi cu zi, așa cum o trăim cu toții dar nu mulți o pot povesti așa de frumos. Și de naiv. Și faza cu « mami-ul tău », și copilul trimis forțat la studii « dincolo », ca deh, părinții, și multe alte lucruri care definesc o societate în tranziție continuă, de 35 de ani încoace. Cineva spunea, undeva, ca sunt dialoguri banale, păi da, cam sunt dar viața e făcută din dialoguri banale. Cati dintre noi am analizat teoria freudiană în timp ce mâncam o ciorbă de fasole cu afumătura? Acum sincer. În alta ordine de idei : dacă ar fi să îi reproșez ceva personajului principal ar fi faptul că, din când, devine brusc altcineva. Mi se pare un pic SF ca un om cu atâtea vise și idealuri să se fi dat bătut atât de repede și de devreme.
Abisuri 
Lasă un comentariu