Auzisem de multă vreme despre jurnalele de călătorie scrise de Marius Chivu și de mult voiam să le citesc. Mi-au plăcut cele trei săptămâni în Anzi dar m-as fi așteptat la ceva mult mai, cum să pot numi ceea ce mi-aș fi dorit, ceva mai aproape de suflet? Care să mă facă să mă simt de parcă aș fi fost și eu acolo, la zeci de mii de kilometri distanță? Da, cam asta îi lipsește acestui jurnal. Mie una mi s-a părut ca autorul n-a putut (n-a vrut?) să treacă de anumite limite. Pudoare? Lipsa de timp? Act voluntar? Nu știu. Cert este însă ca nu m-a dat pe spate. Imaginile sunt foarte frumoase și cartea este foarte frumoasă.
Abisuri 
Lasă un comentariu