Când mă trezeam, al meu avea o formă nedefinită, de un verde pal care, cu fiecare minut care trecea, începând de pe la zece, zece și un pic, și până târziu, în miez de noapte, se transforma, mai întâi într-un turcoaz turbat, apoi într-un mov apasător, după care devenea o formă bine definită, cu granițe stabile, ros de tumulte interioare și proiecții ivite de nicăieri. Ani de zile s-a comportat așa, rebel, într-o continuă mișcare, probabil de aceea nu mi l-a omorât decât foarte rar, câte cineva, din când în când.
Abisuri 
Lasă un comentariu