Dragile mele, ce mai faceți. Eu sunt așa și așa. Nici foarte aproape, nici foarte departe. Doar atât cât să mă întreb de câteva ori pe zi ce anume înseamnă acasă. Pe aici oamenii vorbesc repede și folosesc multe cuvinte inspirate din alte limbi. Când se întâlnesc, se pupă de patru sau de cinci ori, depinde de oraș, și nu au perdele la ferestre. Uneori am impresia c-am aterizat pe o altă planetă. Și, cel mai ciudat dintre toate, a început să-mi placă brânza. Uneori chiar mai mult decât carnea.
Abisuri 
Lasă un comentariu