Urmarea de aici.
Inițial nu era in plan.
Apoi i-am văzut numele indicat pe marginea drumului principal, spre mare: Ulcinj, stari grad. Ulcinj, orașul vechi.
Old town.
Cel mai sudic oraș din Muntenegru.
Ma nici 30 de km de granița cu Albania.
Prima oară l-am vizitat după plajă. Neștiind nimic despre el și neavând habar cam cât timp ne-ar trebui să îl vizităm, am plătit parcarea pentru o oră.
Mult prea puțin.








Ne-am întors a doua zi, de dimineață, și am profitat din plin de calmul începutului de week-end.
Orașul are mult farmec și puternic iz oriental.
Plajele sunt lungi, cu nisip, și intrarea în apă este foarte, foarte lină.
Străduța în pantă care duce la mare este ticsita cu magazine pline cu articole de plaja, șepci, șlapi și brelocuri.
Ca-n Amman, dar cu mult mai puțini oameni.
Cu slujbele principale cântate în difuzoare.
Intrarea în cetate se face pe niște scări, nu foarte abrupte. Locul este atât de frumos încât nu știi unde să privești mai o întâi: spre Adriatica, prin fostele creneluri, sau spre fosta cetate, transformata în mici și dichisite hoteluri și restaurante?












Oriunde ai privi, ești înconjurat de frumos și de culoare.
Noi ne-am luat tot timpul necesar să trăim în ritmul vechiului oraș.
Nu este deloc aglomerat, ne-am întâlnit cu trei persoane.
Clădirile sunt vechi dar restaurate recent. E greu de expus în cuvinte senzația de calm pe care mi-a inspirat-o vechea cetate. Muzeul etnologic, cimitirul de pe malul mării, micile terase cu vedere la albastrul infinit al Adriaticii, gelateria de la ieșirea din cetate, scara cu perne, statuia lui Cervantes, florile mov de hârtie, apa turcoaz văzută de sus, biserica de lângă cimitirul de pe malul mării, cu grădinile ei colorate și barul cu snacks-uri și Pepsi, treptele lucioase, cărora nici măcar tălpile antiderapante nu le fac față.
După o primă vizită pe fugă, în timpul căreia n-am avut vreme decât de « fotografiat », am avut nevoie să revin. Să îmi iau timpul necesar trăirii momentului. A poveștilor din spatele peisajelor.
Am renunțat la o dimineață de plajă și am revenit.
Nu o voi regreta niciodată.
Continuarea o găsiți aici.








Lasă un comentariu