Abisuri

Citesc pe net despre un concurs de proză polițistă. Noir ceva. Termenul limită este peste patru zile. Decid să încerc marea cu degetul. Nu e genul meu și nici n-am mai scris vreodată. Găsesc subiect, construiesc personaje, alternez trecutul cu prezentul, bag și niște dialoguri beton, adun de vreo șapte mii de cuvinte, în două zile. Sunt atât de obosită, încât aș putea dormi în picioare. Adorm în pat. Când mă trezesc, mă decid să nu-l trimit. O să aștept să se coacă. Cel mai bun sfetnic pentru mine, este noaptea.