Abisuri

Stăteam ascunsă zile-n șir în spatele unor ecrane, nopțile mi le petreceam vânând visele iar diminețile îmi treceau de parcă nici n-ar fi fost. Inventam algoritmi sofisticați pe care echipe întregi de agenți le testau. Lucrurile se întâmplau cu viteza luminii, săptămânile deveneau luni și lunile ani. Până într-o zi, când am început să îmbătrânesc. Era timpul să iau o pauză. Am închis ochii și, după atâta amar de vreme, am zâmbit. Abia atunci mi-am dat seama cât de mult îmi lipsisem.