Abisuri

Era o zi oarecare dintr-o vară din secolul trecut. Învățasem toată ziua și aveam nevoie de o pauză. O să mă plimb pe bulevard, mi-am spus, și, la primul semafor te-am întâlnit pe tine. M-ai privit fix. Mi-ai zâmbit. M-am înroșit. Ți-am zâmbit. Nișe degete subțiri, cu o manichiură perfectă, la capătul unor mâneci lungi. Un pulover verde de lână, tricotat în opt-uri mari. O pereche de blugi prespălați, o pereche de bocanci negri, antiderapanți. Atât a rămas, ani buni, de atunci, din mine.