Un metru șaizeci. Era cea mai înaltă din clasă. Clasa a șaptea. Cea mai sensibilă. Plângea din orice. Cea mai slabă. Cea mai urată. Cea care purta ochelari. Cea mai vulnerabilă. Cea mai timidă. Cea mai bine crescută. Nu-i ieșeau cuvintele când ar fi vrut să le spună ceva. Nu avea îndrăzneala. Nu-i plăcea să fie preș. Nu-i plăcea să nu poată. Astăzi vede totul cu alți ochi. Viața îi are alte arome. Sunetul ploii are altă cadență. A strâns din dinți și le-a supraviețuit. Lor, golanilor.








Lasă un comentariu