Abisuri

Tună și fulgeră. Așa i se pare. Se cutremură tot cartierul. Străzile pline de gropi, neasfaltate, bălțile rămase de la ultima ploaie, geamurile caselor. Lângă ea cineva începe să plângă. Miroase a transpirație și a mucegai. Nu știe câți sunt. Câți au încăput. Câți au reușit să intre. E un întuneric gros, ca de smoală. Oare cât va dura de data asta? Data trecută să tot fost vreo două ore. Tocmai ce pusese apă la fiert, pe sobă, când s-au pornit.
Se pornesc din ce în ce mai des în ultimul timp.
A stins focul, și-a tras niște cizme în picioare și un cojoc pe ea, a încuiat casa și a luat-o repede, spre deal.
Bine măcar că-i vacanță și copiii sunt duși la țară, la Maierus.
Acolo e liniște. De parcă acolo ar fi pe un alt continent.
A reușit să intre la timp, înainte să înceapă. Tunete și fulgere. La asta se gândește când le aude, din depărtare. Dincolo de deal, de la unitatea militară. De acolo trebuie că se aud. Cineva o atinge din greșeală și își cere scuze. De scuze îi arde ei acuma. Trebuie doar să aștepte să se termine. Să treacă. Și apoi o să-și vadă, liniștită, de viață. Liniștită? Aproape c-o bufnește râsul. Plânsul.
Nu trebuie să se gândească la rele. Trebuie să-și capete optimismul înapoi.
Închide ochii și încearcă să evadeze din prezent.
Unde să se ducă?
Poate în Italia?
A auzit că e frumos acolo. Cald și frumos. Alege să fie Roma. Colosseumul, forumul roman, Vaticanul, Trastevere. Da, în Trastevere ajunge. Străzile înguste sunt pavate cu piatră și, între ferestrelor caselor cu tencuiala scorojită, sunt atârnate rufe, la uscat. Miroase a ceapă arsă și a castane coapte. Ciudată combinație, își spune, și o ia, agale, spre San Crisogono.
Înăuntru abia de deslușește altarul și mozaicul din absidă de deasupra lui. E atât de liniște încât își aude gândurile cum se nasc.
O să aprindă o lumânare pentru cei morți și una pentru cei vii și o să se roage. Așa o să facă.
Când deschide ochii, Roma dispare. Peste orașul de la poalele Tâmpei s-a lăsat o ceață lăptoasă, cu gust de tun.
Își trece mâna prin păr, își încheie cojocul și o ia pe aleea întunecată, agale, spre casă.