Abisuri

“O vară doar pentru noi”, de Ann Patchett

Editura Humanitas, colecția “Raftul Denisei”, București, 2025

Traducerea de Irina Horea

“Frumusețea și suferința sunt la fel de adevărate. Asta m-a învățat Orașul nostru”

Este o carte despre prietenie, iubire și frustrări. Despre durere. Despre tinerețe și despre bătrânețe. Despre schimbările care apar odată cu trecerea anilor. Despre percepția care se schimbă. Despre uitare și despre speranță. Despre trecut și despre viitor.

Despre viață. 

Este o carte frumoasă. E frumoasă prin felul în care trecutul există în prezent. Un anume trecut. Un anume loc în prezent. Prin felul în care mai multe generații dialoghează. Iubesc. Interpretează. Imaginează. Uită. Prin poveștile ei de dragoste. 

Dragostea unei mame pentru fiicele sale. Emily, fiica cea mare, Emily, personajul principal al piesei de teatru, Maisie, mijlocia, mătușa Maisie, și Nell, mezina, așa cum îi plăcea bunicii mamei să fie strigată. 

Dragostea pentru teatru este prezentă de la începutul poveștii și până la sfârșit. Ea, mama, se dovedește a fi cea mai bună dintre toate acele Emily posibile. Cea mai autentică dintre toate. Ea nu trebuie să joace, ea trebuie doar să fie. Cursurile de actorie ar fi transformat-o în altcineva. I-ar fi răpit posibilitatea de a fi Emily. 

„Chiar și când făceam reclamă pentru Diet Dr Pepper eram Emily, pentru că era singurul rol pe care știam să-l interpretez. Aveam anvergura unei broaște țestoase. Excelam atâta vreme cât nimeni nu mă mișca din loc.”

Printr-un concurs de împrejurări, ea, mama, la un moment dat din viața, este nevoită să renunțe la teatru. La lumea spectacolelor. La pasiunea ei tardiv descoperită. La toată viața ei de până atunci. Și reușește să treacă peste toate cu brio. Să-și găsească un alt sens în viață. Aceasta perioadă din viața ei este relativ puțin prezentă în povestea spusă fiicelor. Ceea ce constituie firul narativ al poveștii împărtășită în livada cu cireși, este dragostea ei adolescentină pentru un băiat rău devenit bărbat. Prima ei dragoste mare. Rebelul îndrăgostit de viață. 

Micul actor devenit celebru. Celebrul actor depresiv. Schizofrenic? Bipolar? Pur și simplu, nebun? Un bărbat care a contat mai presus de multe și a rămas lipit de memoria ei. Multe dintre amintiri se pierd în negura timpului. Doar cele care au contat cu adevărat rămân. Cele care au produs un declic, un sentiment pozitiv sau negativ, o rupere.

Nu se uita niciodată prima dragoste mare. Există iubiri greu de înțeles. Iubiri care răbufnesc ca focul, ard intens pentru o perioadă scurtă de timp și apoi rămân, mocnite, până la sfârșitul timpului.

Iubirea mamei pentru Duke, băiatul cel rău, este una dintre acestea. 

În plus de prima ei dragoste mare, exista dragostea mamei pentru un anume loc din Univers. Locul care i-a schimbat viața. În care, odată, demult, s-a simțit cel mai bine. Locul acela este o fermă situată într-o livadă de cireși. Ferma mătușii Maisie și a unchiului Ken. Acolo unde a învățat să îl descopere pe Joe. Joe, omul bun, care a iubit-o, probabil nu chiar de la început, după cum chiar el declară, și încă o mai iubește. Există iubiri care te cuprind încet și te țin în îmbrățișarea lor toată viața. 

Este o carte pentru toți care iubesc poveștile bine construite și bine scrise. Este o carte frumoasă. Frumoasă prin felul în care sunt construite personajele. Caractere complexe, cu siguranță nemuritoare. 

Frumoasă prin felul în care personajele unei piesei de teatru devin personajele poveștii. Emily, unchiul Wallace/Regizorul, editorul Webb, George. Și toate dublurile lor, cu vietile lor cu tot. 

„O jumătate de zi o joc pe micuța din provincie, dintr-un orășel cu oameni albi, derulez totul în capul meu, pentru ca cealaltă jumătate de zi să joc rolul unei prostituate într-un club de noapte german și procesez totul în trupul meu. De asta îmi place să înot între ele. Mă ajută să fac tranziția.”

Este frumoasă prin felul în care piesa de teatru devine unul dintre personajele principale. Prin tonul și stilul folosit. 

Este o poveste caldă. Caldă ca o noapte de vară petrecută într-o fermă, lângă o livadă cu cireși și un cimitir, un pic mai sus. 

„Cireșii vin echipați cu lese invizibile. În clipa în care crezi că ai scăpat, încep să te tragă îndărăt.”