Mă simt înfrântă. Zdrobită. Este una dintre acele zile aglomerate în care New York-ul pare să se fi transformat într-un uriaș carusel. Sunt în întârziere. N-am auzit ceasul. Nu mi-am băut cafeaua. Am reușit doar să mă spăl pe dinți, să trag pe mine o pereche de blugi, o cămașă albă și niște botine subțiri, în picioare. O să îmi iau o săpuneala de zile mari. O să-mi spună că e ultima dată când. O să confirm. O să treacă. O să trec. Așa voi face. O voce în spatele meu îmi spune că e roșu. Nu mai apuc să-i mulțumesc.
(Ficțiuni reale)
Abisuri 
Lasă un comentariu