E violet. Atât de violet e. Nu pot explica senzația. E aproape ca și cum ai merge la piață și, când ai vrea să te întorci, s-ar învârti totul cu tine. Urc dealurile. E albastru. Cad stele peste câmpuri galbene. Freamătă pânza de atâta neliniște. Mi-e frig. Mi-e cald. Mă așez pe un scaun, într-o cameră goală. Gânduri peste gânduri răzbat de nicăieri. Simt cum cad în gol. Mi-e frică. Stropi reci alunecă pe spinare. Strig. Ioana îmi spune că totul va fi bine. A trecut și ea prin asta.
Lasă un răspuns