Și ce șoc am avut când am ajuns prima oară pe Champs Élysées. Să le fi văzut pe tipele alea faine, dar faine rău, slăbuțe și bine machiate, ce aiurea le stătea în negru, gri, maro, ziceai că o fac dinadins să devină una cu asfaltul. Erau tinere, înalte dar era trist, zău așa, fără pic de veselie în țoalele lor. Trist rău. Dar, în afară de asta, mi-a plăcut. Tare mi-a mai plăcut pe Champs Élysée. Și acum, că-mi aduc aminte, îmi vine să-mi cumpăr o bere de zece grade și să dansez pe Modern Talking.
Lasă un răspuns