Urcă cele trei etaje. Scara de lemn scârțâie. Descuie ușa de la intrare, deschide fereastra de la dormitor și își aprinde o țigară. Noaptea a îmbrăcat deja orașul, zgomotele străzilor sunt din ce în ce mai înăbușite. În ultima vreme s-a tot gândit la ea. Îi apăruse în gânduri mai presus de toate celelalte griji. Îi era dor de ea, dintotdeauna îi fusese. Chiar dacă ea dispăruse din viața lui, el nu încetase să spere. Își termină țigara și apoi sare. E de datoria lui să-i fie aproape.
Lasă un răspuns