-
Continue reading →: Luna de pe cerMă bag în sacul de dormit, trag fermoarul până simt că partea metalică îmi atinge gâtul. Apoi, sting lumina. Ca să adorm, am învățat să nu mă gândesc la nimic. Nici măcar la tine. Adorm. La început nu-mi ieșea. Azi a fost o zi obositoare. Am decolat la timp, lumea…
-
Continue reading →: PrietenieIna și Mia se cunosc de pe vremea când frecventau amândouă aceeași grădiniță de pe strada agrișelor, situată lângă școala generală numărul cinci, pe care Ina și Mia au absolvit-o amândouă, în vara anului 83, una dintre cele mai frumoase amintiri ale lor fiind balul de absolvire, în timpul căruia…
-
Continue reading →: Ultima sutăZile, câteva săptămâni, atât, o lună, o lună și un pic. Aplauzele. Muzica în surdină, setul de lumânări primit cadou, ciripitul păsărilor, fericirea în aer, simt, mirosul de iarbă cosită, cărțile citite la umbra părului din curte, dorința de a evada, lacrimile de bucurie, ceva rece și umed, senzația că…
-
Continue reading →: Pe ultima sutăM-am trezit cu senzația că trebuie să fac ceva. Am făcut duș, am pus laptopul în rucsac, am încercat s-o sărut, Gina mi-a trântit o omletă rece, liftul era stricat, în taxi mirosea a transpirație, șeful era nervos, clienții erau nemulțumiti, ostropelul a fost prea sărat, Gina n-a răspuns la…
-
Continue reading →: La salon – parchetulAzi, de la zece, o am pe doamna Neli. Când ajung la salon, ea e deja așezată pe scaun, cu prosopul aranjat în jurul gâtului. „Gabița mea dragă, îmi spun în gând, ți-s datoare vândută „. ⁃ Neata, neata, doamna Neli. Noi îmbătrânim și dumneavoastră întineriti. ⁃ Ei, tu Cristi,…
-
Continue reading →: Lecția de pianPumnul hotărât în masa de sticlă, cioburile, roșul aprins al sângelui, pansamentul înfășurat în grabă, privirea ta lipită de spațiul ocupat de mine, zgomotul apei din calorifer, lecția de pian din apartamentul soților C, geamul termopan montat în vară, claxoanele, sirenele, ciripiturile de dincolo de el, privirea ta goală, tic-tac,…
-
Continue reading →: La salon – DubaiȘi-mi povestește cum e să stai într-un hotel de cinci stele, cu room service și zece piscine, cu bucătari de trei stele mișelin și cum e să mănânci homari trași în unt și flombați în șampanie.„Michelin, pronunț, cu accent, în gând, că stelele nu vin de la vreun mișel așa…
-
Continue reading →: Pâinea noastră cea de toate zileleMă opresc la mijlocul unui vis, opresc ceasul, opresc apa, opresc focul, opresc liftul, opresc un taxi galben, oprește în fața unui imobil îmbrăcat în sticlă, oprește contorul, oprește restul, opresc un căscat, opresc să-mi iau o cafea, mă opresc să vorbesc cu Rela, fata de la recepție, opresc timpul,…
-
Continue reading →: La marginea pădurii, într-un bloc din anii optzeci– Aici pe dreapta aveți baia, cu cadă și duș, vedeți? E suficient de mare, nu?, gresie, faianță, tot ce trebuie, așa, aici aveți un hol, pe stânga aici aveți bucătăria, intrați, intrați, are și aragaz, uitați, acolo e cămara, dulapuri, da, da, puteți deschide geamul, da în strada principală…
-
Continue reading → : KSă-i spunem K. De origine savoiarda. Dacă n-ar fi avut privirea aceea ucigătoare, ar fi adus, un pic, cu Patricia Kaas. Așa însă, vorbea în șoaptă și urla din priviri. Înaltă, slabă, mereu încruntata, cu buze subțiri și păr rar, nepieptanat, semăna cu o vrăjitoare. Când am întâlnit-o prima oară…







